Ce am învățat după primul an cu portofoliul educațional: bune practici din școli din toată țara

Anul școlar 2024–2025 a fost, pentru multe școli din România, primul contact real cu portofoliul educațional în forma sa oficială, reglementată. Deși implementarea a fost obligatorie doar pentru grupele mijlocii și clasele pregătitoare, realitatea din teren ne arată că mii de cadre didactice, directori și părinți au interacționat cu acest nou instrument educațional. A fost un an cu multe semne de întrebare, dar și cu lecții importante — pe care merită să le transmitem mai departe.

Lipsa de claritate a fost cea mai mare provocare

Unul dintre cele mai frecvente obstacole semnalate de școli din toate județele țării (fie din mediul rural, urban, de stat sau privat) a fost lipsa unor informații clare din partea autorităților privind conținutul, frecvența completării sau forma în care trebuie să fie gestionat portofoliul educațional. Multe cadre didactice au descris începutul de an ca fiind „neclar" sau chiar „confuz", cu informații primite din surse diferite și, uneori, contradictorii.

În lipsa unei metodologii aplicate unitar și a unui sprijin concret, cadrele didactice s-au văzut nevoite să improvizeze, să se consulte între ele și să caute soluții eficiente într-un context birocratic deja suprasolicitat.

Formatul fizic – ineficient și greu de gestionat

Cele mai multe școli au optat pentru completarea portofoliilor în format fizic, fiind singura variantă la îndemână la momentul respectiv. Dincolo de consumul enorm de timp, un aspect esențial semnalat de directori a fost problema spațiului de stocare. În multe unități, sute de dosare au umplut dulapuri, arhive și chiar săli de clasă — fără o metodă clară de organizare sau monitorizare.

De asemenea, imposibilitatea directorilor de a verifica eficient nivelul de completare al portofoliilor a fost menționată constant. În lipsa unei soluții centralizate, procesul a devenit fragmentat și greu de coordonat.

Primele semne de digitalizare – o direcție de urmat

Deși majoritatea instituțiilor au lucrat în format fizic, în paralel au apărut și inițiative curajoase de digitalizare. Zeci de unități școlare din toată țara, din medii diverse, au început să utilizeze o soluție digitală dedicată exclusiv portofoliului educațional, marcând o premieră la nivel național.

Feedback-ul primit de la aceste instituții este extrem de încurajator: reducerea semnificativă a sarcinilor administrative, eliminarea completă a hârtiei, organizare eficientă a datelor și acces facil pentru echipele manageriale. Unii directori au remarcat că este pentru prima oară când pot avea o imagine de ansamblu clară asupra progresului fiecărui elev, în timp real.

Deși soluția este încă tânără, numărul instituțiilor care au ales această cale este în creștere constantă, iar interesul este tot mai accentuat în rândul școlilor care au realizat în ultimele luni cât de dificilă este administrarea în format fizic.

Părinții încep să vadă beneficiile formatului digital

Fiind primul an de implementare, portofoliile nu au fost distribuite către părinți în mod recurent, ci în majoritatea cazurilor la final de an. Totuși, acolo unde a fost folosit formatul digital, au început să apară primele reacții pozitive: părinții au apreciat faptul că nu mai primesc teancuri de documente fără spațiu de arhivare, ci un fișier digital organizat, clar și ușor de transmis altor membri ai familiei.

Această schimbare subtilă în modul de comunicare dintre școală și familie poate fi un punct de plecare pentru o implicare mai activă și o mai bună înțelegere a evoluției educaționale a copilului.

O schimbare de mentalitate vizibilă

Probabil cea mai importantă concluzie a acestui an este schimbarea de atitudine în rândul cadrelor didactice și directorilor. Dacă la începutul anului școlar portofoliul educațional era perceput, în multe cazuri, ca o „sarcină birocratică în plus", în ultimele luni a devenit tot mai clar că este un instrument cu valoare reală, cu potențial formativ și organizatoric.

Campaniile de conștientizare, prezentările în școli și eforturile de clarificare a prevederilor metodologice au contribuit la această evoluție. Începând cu luna mai, interesul pentru portofoliu a crescut exponențial — odată cu apropierea finalului de an și cu nevoia urgentă de a centraliza datele și a transmite documentele către părinți.

Ce urmează din toamnă?

Anul școlar 2025–2026 aduce o extindere a obligativității: portofoliul va deveni necesar și pentru grupa mare din învățământul preșcolar, precum și pentru clasa I. Practic, o nouă generație va intra în acest sistem, iar școlile vor trebui să fie mai bine pregătite ca niciodată.

Instituțiile care vor învăța din experiența anului trecut vor avea un avantaj clar: vor putea pune bazele unui sistem organizat, sustenabil, clar monitorizat și ușor de transmis. Iar cei care vor alege să digitalizeze complet procesul încă de la început vor economisi nu doar timp și spațiu, ci și mult efort administrativ — evitând presiunea din ultimele luni de an școlar.

Concluzie

Portofoliul educațional nu mai este doar o cerință birocratică, ci un instrument care, folosit corect, poate îmbunătăți vizibil procesul educațional și colaborarea între școală, familie și elev. Iar dacă anul școlar 2024–2025 a fost despre acomodare și testare, următorul va fi despre organizare, eficiență și progres real.

Vrei să fii la curent cu cele mai bune practici despre portofoliul educațional? Urmărește blogul nostru și distribuie articolul colegilor interesați de un învățământ mai clar și mai eficient.